Am prezentat în prima parte a descrierii crestei nordice a munților Mehedinți un text detaliat și bogat ilustrat pentru  parcurgerea pe direcția sud-nord. În acest număr completăm traseul cu descrierea parcurgerii crestei nordice dinspre  nord spre sud, coordonatele și urmele GPS fiind, evident, similare. Prezentarea traseului în ambele sensuri o considerăm  importantă datorită particulartităților acestuia: lipsa aproape totală a marcajelor, potecă rar circulată, de multe ori dificil de  urmărit, fiind necesare indicații și repere de orientare diferite pe cele două sensuri de parcurs. Traseul prezentat se  desfășoară de-a lungul culmii munților Mehedinți pe direcția nord-est - sud-vest, având o inflexiune puternică pe direcția  sud-sud-est în treimea inferioară. Pornim traseul din șaua Mileanu, profilată adânc între munții Mehedinți la sud-est și  culmea impunătoare și puternic împădurită care se ridică spre Peștișanu și Oslea, vărfurile care domină vestul masivului  Vâlcan. Șaua are aproape 1000 m atltitudine și își trage numele de la un gospodar care are pamânturile și sălașele în  aceste locuri izolate și de o frumusețe sălbatică. Pentru a ajunge aici urmăm DN67D între Baia de Aramă și Apa Neagră,  apoi DJ 671 printr-o zonă pitoreacă cu formațiuni calcaroase renumite (Podul lui Dumnezeu, lapiezuri, chei), apropiindu-  ne treptat de munte prin Padeș, Călugăreni, Motru Sec, iar în amonte de Cloșani, continuăm încă 6 kilometri pe asfalt  spre barajul Valea Mare. La aproape un kilometru de baraj, un drum forestier, care traversează creasta și coboară la  Izvoarele Cernei, se desface la dreapta (22°48'26,8560" 45°07'04.7521" 425 m), trece apa pe un pod de beton, apoi  urmărește prin pădure conturul lacului, pentru a reveni la apă mai sus de baraj. Mergem pe direcția generală nord,  traversăm o poiană cu construcții, apoi drumul se strînge spre apă printre versanți abrupți. La 5 kilometri de la plecare  lăsăm o ramificație la stânga, care ocolește Piatra Mare a Cloșanilor prin spate (nord-vest), după încă 1800 metri  parcurgem o poiană frumoasă cu pomi fructiferi, pentru ca după încă un kilometru să schimbăm direcția generală de mers  spre vest. Locurile sunt frumoase, cu urme de vechi amenajări turistice. Drumul se arcuiește treptat din nou spre nord și  la 11 kilometri de la plecare, o vale verde cu pârâiaș se afundă la dreapta în pădure, iar drumul forestier părăsește valea,  se întoarce o dată și jumătate la stânga, devine mai bolovănos și începe un urcuș destul de abrupt spre culme  (22°47'20,1419" 45°10'46.8419" 790 m). Valea de care am vorbit este însoțită de un drum de căruță care urcă la șaua  Mileanu (1,2 kilometri și 200 metri diferență de nivel) într-o jumătate de oră de mers prin pădure. Din șaua Mileanu urcăm  la stânga direct pe culme, ocolind la început grădinile prin stânga lor, pe lângă gard. O potecuță firavă trece pe sub un fag  mare, apoi duce în urcuș scurt și greu la culme, în pădure, la un copac cu bornă forestieră și marcaj forestier roșu în  forma literei mari H. Acest marcaj forestier se întinde pe întreaga lungime a crestei nordice, fiind de cele mai multe ori  singurul reper de care ne putem folosi. Utilitatea marcajului este delimitarea zonele forestiere, nu orientarea turistului, el  menține matematic culmea, îndepărtându-se de multe ori de potecă, iar dispunerea lui nu ține seamă de cerințele  orientării în teren, motive suficiente pentru a ne dori refacerea vechiului marcaj turistic de creastă, bandă roșie, care se  mai poate observa doar în puține puncte de pe traseu. Facem ușor la stânga pe poteca lată ca o alee, în urcuș ușor și  începem parcurgerea crestei, pe un drum ușor, cu denivelări mici. Pe copacii bătrâni se păstrează urme de semnături,  unele foarte vechi, dovadă a intensei circulații a potecii de creastă în trecut, atât de către localnici, cât și de către turiști.  Marcajul forestier ține matematic creasta, în timp ce poteca ocolește proeminențele când pe stânga, când pe dreapta.  Dacă pierdem poteca, mergem pe culme până când poteca reapare. Direcția generală de mers este sud-vest, paralel cu  valea Cernișoarei, adâncită cu peste 300 metri diferență de nivel la dreapta noastră. Deși pădurea este destul de deasă,    Un munte pentru Dumneavoastră