Așa cum am remarcat și în numerele trecute, Izverna este o bază interesantă pentru o serie de trasee în munții  Mehedinți, unele deosebit de pitorești, dar rar frecventate de turiști, datorită  drumurilor nu prea confortabile pe care se ajunge la Izverna, precum și lipsei  cvasitotale de spații de cazare și de unități de alimentație publică. Ajungem La  Izverna pe DN 67D până la Baia de Aramă, apoi din centrul localității urmăm DJ  670 spre Ponoarele și după 13,5 km, pe un drum local la dreapta, după încă 5,7 km  suntem în centrul comunei Izverna, la biserică. Drumul este în întregime asfaltat,  dar asfaltul este destul de obosit și trebuie condus cu atenție. O varianta mai  scurtă, dar cu valente semnificative de off-road, se desprinde de pe DN67D, spre  sud, din josul satului Godeanu. Cei 7 km de drum dur, bolovănos și noroios, încep  printr-o coborâre abruptă în valea Seliștei, apoi de-a lungul văii cu luncă frumoasă  și înierbată, punctată de vechi mori de apă. Drumul este potrivit pentru vehicole de  teren, dar pe vreme fara mult noroi sau zăpadă un autoturism cu garda la sol mai  ridicată îl poate parcurge cu atenție și îndemânare. La intrarea în Seliște drumul devine mai neted, un indicator ne  sugerează să vizităm la stânga biserica veche din lemn - declarată monument istoric, situată pe o terasă deasupra  satului. Ieșim la asfalt, iar după ceva mai mult de doi kilometri la dreapta ajungem în centrul Izvernei la biserică. Drumul  comunal 50, încă asfaltat, face la stânga și se angajează pe valea Coșustei spre cascadă și izvor. Asfaltul se termină  după 1,7 kilometri, continuăm drumul uneori noroios încă pe atâta (1,8 kilometri), la început printre casele din ce în ce  mai rare, apoi pe valea îngustă, din care urcă drumeaguri și poteci abrupte la gospodăriile și sălașele aninate sus pe  versanți. Valea se deschide în locul numit ”Trei ape”, unde într-adevăr Coșustea primește doi afluenți, unul din stânga,  însoțit de un drum forestier și unul din dreapta, pe lângă care un drum de căruță se termină după o jumătate de kilometru  la un grup de case. Pe aici urca, de-a dreptul prin prin prăpastie, o scurtătură a potecii, acum abandonată și năpădită de  spini. La stânga, mica poieniță este marcată de o cruce mare din lemn. Jumătate la  dreapta, o culme flanchează la stânga drumul de căruță, iar pe ea se creionează o  potecă, la început pe iarbă, apoi în pădure,în urcuș continuu. Prin pădure poteca este  foarte lată, adâncă și intens circulată. Lăsăm spre stânga o potecă spre poiana cu  sălașe, apoi un drum de căruță, tot la stânga, spre alt grup de sălașe și ne menținem  pe culme sau puțin în dreapta acesteia, în urcuș aspru. Semnăturile și desenele în  scoarța copacilor, unele foarte vechi, reprezintă un bun marcaj pe aceste coclauri. La  650m altitudine, într-o poieniță, urcușul obositor se astâmpără temporar, lăsând  privirea să se plimbe pe culmea Mehedinților, spre abrupturile Ciolanului. Reintrăm  pentru puțin timp în pădure, în urcuș mai rezonabil, apoi ieșim la culmea rotunjită cu  poiană și după un ultim efort priveliștea se deschide larg, atât la stânga cât și  înapoi.În față ne așteaptă un versant bolovănos, la care ajungem imediat după un  Poteca domoleste abruptul urcusului spre culme Spre culme Un munte pentru Dumneavoastră