Munții Mehedinți se evidențiază printr-o culme prelungă, care se înalță din Dunăre  prin câteva picioare de munte la răsărit de Orșova, se întreaptă la început spre nord,  apoi spre nord-est și se sfârșeste după mai bine de 70 de kilometri într-o șa  frumoasă, deasupra Izvoarelor Cernei, de unde încep pantele puternic împădurite  care urcă în Peștișanu și Oslea. În mod aproape natural, DN 67D Băile-Herculane  Târgu-Jiu, împarte creasta Mehedinților în două sectoare, diferite ca aspect și interes  turistic, creasta sudică și creasta nordică. Creasta sudică are atuuri incontestabile:  este mai apropape de civilizație: drumul E7, orașele Orșova, Băile Herculane, DN  67D pe Valea Cernei facilitează accesul turiștilor indrăgostiți de munte la atracții  turistice de excepție. Drumurile forestiere din jumătea sudică, potecile mai circulate și marcajele turistice care încă mai rezistă pe unele porțiuni, sunt o premisă necesară unei circulații turistice viguroase. Dar  mai presus de orice, valorile peisagistice ale munților Mehedinți, unice în România, reprezintă un potențial departe de a fi  exploatat eficient în scopul relansării turismului pe aceste meleaguri. Pe scurt, creasta sudică este mai cunoscută, găsim  unele materiale relative la zonă prin librării, din păcate mai mult reluări după descrieri vechi, majoritatea traseelor și  marcajelor nu se mai regăsesc pe teren, fiind distruse sau greu practicabile, precum și ceva descrieri mai mult sau mai  puțin precise pe Internet. În trecut, întregul traseu de creastă era marcat cu bandă roșie. Pe unele porțiuni banda roșie a  fost schimbată, iar trasee de legătură au fost marcate incorect și derutant cu bandă roșie (Cheile Țesnei - Copacul  Connex). Astăzi mai găsim semne sporadice de marcaj la începutul traseului (ieșirea din Orșova spre Turnu-Severin,  printre gunoaiele din spatele unui atelier auto), pe drumul forestier de creastă, pănă la Balta Cerbului, din Beletina la DN  67D, în rest marcajele sunt extrem de rare și deteriorate aproape integral, dar pot fi reperate  sporadic pe toată lungimea culmii. În cele ce urmează dorim să dăm indicații tehnice strict  necesare turiștilor entuziaști sau împătimiților muntelui care doresc să parcurgă creasta nordică  a munților Mehedinți. O selecție de fotografii vor însoți descrierea, majoritatea executate în  tehnică HDR, care, deși prezintă o ușoară tentă suprarealistă, sunt capabile să redea o paletă  mult mai largă de nuanțe, întrucâtva apropiate de ceea ce vede ochiul turistului pe teren. Deși  creasta nordică este mult mai bine reliefată, poteca este neumblată și greu de urmărit, sau  aproape inexistentă pe porțiuni lungi. Sălbăticia este deplină, drumeții sunt foarte rari, localnicii  la fel, iar acțiunile pădurarilor se desfâșoară doar în apropierea drumurilor forestiere. Cu toate  acestea pe tot parcursul crestei am văzut semne clare că pe aproape toată lungimea ei se mai  circulă. Traseul este în majoritate împădurit, motiv pentru care orientarea în unele porțiuni este  mai dificilă, reperele semnificative lipsesc, iar peisajul pe unele porțiuni este monoton.  Surprinzător însă, vom găsi creste calcaroase înguste, poieni largi presărate cu sălașe și stâne,  care vor suplini pe deplin lipsa de perspectivă a mersului prin pădure. Creasta nordică munților  Mehedinți se desfășoară pe o lungime de 26 km cu direcția dominantă nord-est și poate fi Piatra Closanilor ne incanta privirile pe tot parcursul crestei nordice a Mehedintilor La Cioaca Inalta capitele se construiesc in copaci Un munte pentru Dumneavoastră