Și de această dată, ca dealtfel în fiecare număr, încercăm să vă oferim trasee  inedite, care sunt de obicei rezervate unui grup restrâns de cunoscători pasionați. De  multe ori aceste trasee, în general ușor accesibile, formează adevărate porți de  acces spre valori peisagistice, umane și culturale surprinzătoare și fascinante în  același timp. Într-un număr anterior (2/2009) am străbătut împreună o zonă tainică  din spatele geanțului Bobotului, alintată de localnici cu nume ca “Piatra Colibată”,  sau “La Vapor”. Privind din acel traseu înapoi, peste valea Arșașca, am fost  impresionați de șirul spectaculos al geanțurilor, care lăsau să se întrevadă la dreapta  lor o zonă înaltă, cu poteci și locuințe singuratice, aparent inaccesibile din vale. Vă  invităm, în rândurile care urmează, să parcurgem un traseu  în această zonă,  aproape necunoscut turiștilor. De pe cărările lui vom putea admira și versantul pe  care am urcat “La Vapor”, care ne va părea, din această perspectivă, deosebit de  abrupt. Traseul nostru este, ca de fiecare dată când este posibil, un circuit ale cărui  capete sunt pe șosea, într-un loc în care putem lăsa liniștiți mașina pe durata celor  4-5 ore în care ne vom aventura pe poteci bune și frumoase, dar arareori umblate de  puținii localnici care mai sălășluiesc prin coclaurii ascunși ai muntelui. Intrarea în  traseu se află la kilometrul 28+150 al drumului DN67D, care leagă Băile-Herculane  de Tîrgu-Jiu. Aici, pe stânga (cum urcăm), la o curbă a șoselei spre dreapta, la  stânga este parapetul de beton al unui podeț peste un pârâiaș. Suntem la 510 metri  altitudine. La dreapta parapetului observăm poteca bine bătută și clară, care, încă de  la început, urcă repede în serpentine scurte pe flancul pârâiașului, apoi traversează o culme, după care urcușul devine  mai omenesc. Cu șoseaua încă la picioare, intrăm pe albia unui alt pârâiaș, aproape de izvoare, prin stânga căruia  urcăm susținut câteva minute. Un scurt prefațează o poiană mare și foarte înclinată. Poteca, vizibilă prin iarbă, face ușor  dreapta și urcă scurt dar vârtos lângă salașul din mijlocul poienii, la 630 metri altitudine. Locul este foarte frumos, aici au  fost mai multe construcții din care s-au păstrat doar fundațiile, iar pomii fructiferi din  preajmă încă mai dau rod. Poiana ne permite o priveliște nezăgăzuită spre geanțul  Bobotului, dincolo de care ghicim valea Cernei, iar în spatele ei culmea munților  Cernei, de la Vlașcu spre nord. Puțin mai la stânga, metereze inaccesibile de  stâncărie coboară din Vârful lui Stan, pe care șoseaua îl ocolește în serpentine  pentru a găsi trecerea cea mai ușoară spre dealurile Olteniei. În stânga, creasta  nordică a Mehedinților pare de aici complet împădurită și foarte ușor de parcurs.  Continuâm pe culmea teșită din spatele conacului, pe mijlocul ei sunt fire de  potecă, fire care se strâng repede și se orientează ușor la dreapta într-o cărare atăt  de circulată, încît în unele locuri s-a afundat aproape un sfert de metru în solul  Poteca veche și bună ne poartă spre lumea geanțurilor Geantul Bobotului si Valea Cernei Geantul Ierman și salasele din spatele lui Un munte pentru Dumneavoastră