Un munte pentru Dumneavoastră Munţii noştri nu au energia necesară devoltării unor cascade care bat recorduri de înălţime sau debit, însă,  în compensaţie, mai toate masivele muntoase sunt presărate  cu caderi de apă, mai mari, sau mai mici, fiecare având personalitate şi farmec specific. Cascada Cociu, situată în partea centrală a munţilor Mehedinţi, este unul dintre  superlativele acestui masiv. Atuurile sale sunt dezvoltarea importantă pe verticală (noi am măsurat o cădere de peste 130 m, de la aproximativ 790m altitudine până sub  660 m altitudine), apropierea de staţiunea Băile Herculane şi de DN 67D, precum şi  sălbăticia puţin obişnuită a împrejurimilor,  începând cu abruptul calcaros impresionant care se lasă din Cociu şi terminând cu haosul de bolovani şi doborâturi din jurul albiei  pârâului - de altfel principala dificultate a traseului nostru. De a ieşirea din Băile Herculane spre Baia de Aramă, trecem de 7  Izvoare calde, şi ajungem imediat la poiana lui Roşeţ,  în dreptul căreia şoseaua virează scurt la stânga peste pod, lăsând spre  Cerna un spaţiu generos de parcare. Înainte, sus, abruptul impresionant al Cociului, peste poiana lui Roşeţ, bine ferecată în  garduri, ca nu care cumva vreun turist să calce pe varianta de potecă ce trece prin mijlocul poienii. Mentalitatea aceasta o întâlnim  mai la tot pasul în zonă, localnicii  avănd un păgubos simţ al proprietăţii care îi împiedică să  creeze un minim de condiţii turistului, de pe urma căruia ar putea câştiga prin vânzarea  avantajoasă a unor produse proprii, curate şi foarte proaspete, ca să nu vorbim de  posibilitatea de amenajare a unui teren de campare cu un minim de dotări. La marginea  poienii începe şi traseul nostru, însoţit de un marcaj vechi punct roşu, bunicel, dar pe alocuri  deteriorat şi greu de urmărit mai ales în sezonul rece şi în partea superioară a traseului, acolo  unde ar fi mai necesar, prin labirintul de bolovani şi doborâturi, care fac traseul mai dificil decât ar fi normal.  Pârâul Ogaşul lui Roşeţ  curge prin capătul din aval al poienii şi poate fi sec în perioadele cu precipitaţii slabe. Nu vom dispera însă, deoarece Ogaşul lui  Roşeţ are izvoare permanente mai sus de cascadă, cursul lui fiind de multe ori subteran pe majoritatea albiei. Bineînţeles că  prezenţa apei la şosea este un semn că spectacolul căderii de apă va fi mai darnic în intensitate  cu turistul care se hotărăşte să urce până sus la cascadă, la limita superioară a pădurii din  faţa noastră. Traseul este deosebit de scurt, dar nu chiar uşor, mai ales pe umezeală sau  zăpadă. Pe o distanţă de mai puţin de 2 kilometri, diferenţa de nivel pe care trebuie să o urcăm şi apoi să o coborâm este de peste  400m. În partea superioară haosul format de bolovani, trunchiuri căzute, rupturi de pantă, precum şi rampa din ce în ce mai  pronunţată ne pune la încercare abilităţile fizice şi chiar de căţărare. Simplă este doar orientarea -  se urmează îndeaproape albia  pârâului până la cascadă - marcajele suficiente în prima jumătate şi rare în cea de-a doua,  mai ajută şi ele puţin. Traseul dus-întors se parcurge în cel mult două ore vara, timpul fiind  până la dublu iarna, în funcţie de starea zăpezii. În perioade umede sau de iarnă, bocancii de  calitate sunt cea mai bună alternativă. Nu vom consuma vara apă din pârâu sau de la  cascadă, deoarece acesta parcurge în amonte o zonă de exploatare forestieră. Pornim din DN  67D spre dreapta (E) însoţiţi de marcaj, în urcuş uşor pe latura din stânga a poienii lui Roşeţ.  În amonte de poiană lăsăm la dreapta cărarea care urcă vârtos spre Balta Cerbului şi ne  apropiem de pârâu prin pădurea frumoasă. Mici izvoare din stânga ne potolesc la nevoie setea. O săritoare blochează drumul,  poteca traversează Ogaşul lui Roşeţ peste bolovani şi o evită prin dreapta. De aici înainte nu mai este la fel de clar pe unde să o  apucăm... Escaladăm trunchiuri şi bolovani. În perioadele umede, pe îngheţ, pe zăpadă, parcursul este de-a dreptul periculos, atât  la urcuş, cât mai ales la coborâş, astfel încât vom prefera să urmărim un hăţaş prin pădurea din dreapta. Indiferent de drumul ales,  ultima parte a urcuşului ne solicită intens. Vom folosi popasurile pentru a admira spre vale creasta  împădurită a munţilor Cernei, punctată de abrupturi calcaroase, preambul al marilor frământări de relief  din amonte. Spre cascadă, care începe să se facă auzită, suntem fascinaţi de abruptul de calcar alb care o împresoară. Mai un pic, un ultim  efort, peste bolovani, sau printre doborâturi şi suntem sus, într-o zonă şi mai sălbatică, la gura cascadei. Din cer, se aruncâ peste stânci, în mai  multe praguri, şuvoiul suierător al Ogaşului lui Roşeţ. Partea superioară este parţial ascunsă de conformaţia reliefului,  un binoclu sau un teleobiectiv ajută. Peisajul ne taie respiraţia: departe în sus, în jurul pădurii, verticala de calcar alb  este mărginită cu pini negri. În a doua parte a zilei lumina pune în valoare contrastul deosebit de frumos dintre  culorile dominante: alb, verde şi albastru, toate intense şi greu de fotografiat. Turiştii experimentaţi nu se opresc aici,  ci încearcâ escaladarea primului prag, atât vara cât şi iarna, pe gheaţă şi cu echipament special. Noi vom rămâne pe  săturate în zona cascadei, după care ne vom întoarce cu atenţie pe acelaşi traseu. Încheiem această scurtă  prezentare cu câteva observaţii:  - în perioade cu îngheţ, în timpul sau după ploi abundente sau diferenţe importante de temperatură, în zona  abruptului cad pietre de diferite dimensiuni, de la înălţime considerabilă; spectacolul este de neuitat datorită tunetelor  amplificate de amfiteatrul de stâncă, dar cu condiţia să nu fim prea aproape de abrupt sau de baza cascadei;  - pe timp de iarnă în partea superioară a cascadei se formează gheţuri de dimensiune mare, care se pot desprinde,  fărâmiţa şi cădea de la mare înălţime, provocând cel puţin răniri grave, deci încă o dată îndemnul de a nu sta mai  mult decât este necesar la baza cascadei. - se poate ajunge la partea superioară a cascadei de pe drumul forestier Topleţ (păstrăvărie) - Balta Cerbului: la mai mult de 4 kilometri distanţă  de Balta Cerbului, o ramificaţie foarte circulată coboară la obârşia Ogaşului lui Roşeţ, pe care se poate înainta pe drum şi apoi cu multă atenţie  pe o potecuţă până la abrupt (numai pe vreme bună).  Ne apropiem de abruptul spectaculos al Cociului Īn prima ei parte, poteca este destul de uşoară Cascada Cociu iarna Panorama se deschide larg spre primele abrupturi din munţii Cernei Cascada Cociu - partea superioară Arjana, văzută de la cascadă Puncte importante GPS Început traseu - DN 67D: 22° 26' 54.9888"  44° 55' 21.3060" 252m Baza cascadei: 22° 27' 52.9524"  44° 55' 06.'1104" 668m