Un munte pentru Dumneavoastră Îmi amintesc cu nostalgie când eram mic şi făceam colecţie de pietre. Cu cât piatra era mai lucioasă, argintie sau aurie, avea o valoare mai  mare. Într-o seară, tata mi-a dat pentru colecţie o piatră deosebită: nu arăta prea bine, de culoarea frunzelor în toamnele lungi. Era minereu  de uraniu. Îl primise de la un localnic din Ciudanoviţa. M-a rugat să nu spun la nimeni, nu era voie să  îl aducă şi putea să primească bătaie... Bineînţeles că a doua zi m-am lăudat la tovarăşa  învăţătoare, dar aceasta s-a făcut că nu mă aude. Am aruncat piatra, nefind nici lucioasă şi nici nu  lumina în noapte, aşa cum m-aş fi aşteptat. În regimul trecut, dacă rătăceai fară motiv întemeiat prin  împrejurimile Ciudanoviţei, aveai probleme serioase, întreaga zonă fiind militarizată: o garnizoană  permanentă dotată cu armament de artilerie şi cu depozit propriu de muniţie păzea cu străşnicie  zona, de pe înălţimile pleşuve din vestul regiunii miniere. Lumea vorbeşte că minereul lua drumul  U.R.S.S. şi avea importanţă strategică maximă. Astăzi minele sunt închise - în conservare - unitatea  militară a fost închisă şi apoi dărâmată - tot dealul este plin de cărămizi şi bucăţi de beton (!!!), poţi  să intri peste tot, nu îţi are nimeni grija. Aşadar, putem să explorăm zona cu ochi de turist şi să  descoperim că prezintă suficiente puncte de atracţie. Începem cu o documentare pe Internet. Aflăm  că aici a fost inaugurată prima cale ferată din România, la 15 decembrie 1863, o realizare tehnică de  excepţie pentru acele timpuri, fiind ca şi grad de tehnicitate pe locul doi în Europa acelor vremuri.  Avem şi noi cu ce ne mândri, nu-i aşa, dar cine pune în valoare potenţialul turistic? Pentru detalii,  consultaţi excelenta pagină a "cefereului"  www.cfrtm.ro/calatori/tren_epoca.html. Presa şi Internetul ne prezintă zona în culori apocaliptice, vezi de exemplu:  2006.informatia.ro/Apele radioactive de la Lisava : o amenintare pentru depresiunea Carasului. sau: 2006.informatia.ro/Pericol de radiatii la minele de uraniu inchise in judetul Caras Severin. După informaţiile noastre starea de sănătate a locuitorilor din zonă nu prezintă deteriorări calitative, nu  s-au pomenit găini sau vaci care luminează noaptea, iar radioactivitatea este prezentă cu mult înainte  de apariţia omului, cursurile subterane au adus-o la lumină în mod constant, sau accidental în urma  unor fenomene meteorologice sau gelogice. După părerea noastră studii ştiinţifice pertinente ar fi mai  utile decăt păreri alarmiste. Mai este valabil că o radioactivitate scăzută este utilă organismului, aşa  cum învăţăm la Felix sau Herculane? Pe de altă parte descoperim şi informaţii pozitive, cum ar fi  Romulus Ladea (nu am văzut muzeu sau casă memorială), sau:  www.cartiagricole.ro/primarie/765-Ciudanovita.html, intenţii declarate pentru dezvoltarea turismului, care însă nu se  pot realiza cu resursele şi priceperea autorităţilor locale.  Drumurile sunt la limita de uzură, igiena localităţii şi a stânelor din  preajmă este neconvingătoare, lipsa de indicatoare, informaţii,  trasee marcate, amenajări reprezintă o întreagă colecţie de  handicapuri greu de escaladat, în absenţa unei iniţiative  viguroase din partea unor autorităţi, instituţii, sau persoane care  au forţa şi cunoştinţele necesare pentru a impulsiona dezvoltarea  zonei. Traseul pe care îl prezentăm în continuare este deosebit  de plăcut şi se pretează a fi parcurs cu orice mijloc de transport  pe două sau pe patru roţi, cu recomandare expresă pentru o tură  uşoară de o zi pe bicicletă. Este accesibil tot timpul anului, mai  puţin în scurtele perioade cu zăpadă mare, când există  posibilitatea să nu fie curăţat pe porţiunea Jitin - Ciudanoviţa, iar  pe două roţi este neplăcut în perioadele umede. Bineînţeles, la  începutul primăverii şi la sfârşitul toamnei culorile sunt mai  intense şi aerul mai tare. Traseul, prezentat în circuit, cu o  lungime totală de 51,4 kilometri, dintre care 13 kilometri pe drum  de ţară bunicel, este ideal pentru o zi lejeră pe bicicletă, cu un  singur urcuş mai pronunţat (70 m diferenţă de nivel pe 800 m  lungime). Altitudinea minimă a traseului este 140 m în zona de  plecare şi 460 m aproape la jumătate, imediat după ieşirea din  Ciudanoviţa. Este bine să avem rezervă de apă, pentru a nu  apela la izvoarele de pe marginea drumului, posibil cu nivel de  radioactivitate peste nivelele admise. Vom evita, de asemenea, consumarea de ciuperci şi fructe de  pădure în prima jumătate a drumului, deoarece plantele şi animalele concentreaza uneori materialul  radioactiv. Începutul circuitului este în centrul satului Grădinari, la 37 kilometri de Moraviţa, pe DN 57.  Un indicator semnalează bifurcaţia DJ 581 spre Reşiţa, pe care îl urmăm pe următorii 7 kilometri, până  la ramificaţia cu DJ573, neasfaltat, spre Ciudanoviţa. Am admirat pe parcurs frumoasele palate  ţigăneşti cu multe turnuleţe argintii din Ticvaniu Mare, din păcate unele dintre ele neterminate. Intrăm  pe valea Jitinului pe drumul insuficient întreţinut, dar fără probleme majore. Gospodării neschimbate de  sute de ani sunt răspândite pe versanţi. Intrăm pe nesimţite în Jitin, care nu are nimic spectaculos,  liniile electrice şi antenele de satelit fiind singurele semne ale mileniului în care trăim. După ultimele  gospodării, drumul devine mai neted, intră în pădurea frumoasă, punctată de poiene cu sălaşe şi culturi. O moară de apă perfect  funcţională ne atrage atenţia. Primăvara şi toamna culorile pădurii sunt foarte frumoase. Intrăm pentru puţin timp într-o nouă zonă  locuită, vechiul sat Ciudanoviţa, care lasă aceeaşi impresie ca şi Jitinul. In capătul dinspre  amonte intrăm în pitoreştile chei ale Jitinului; drumul însoţeşte pârâul sinuos printere versanţii  calcaroşi, nu foarte înalţi dar de un farmec aparte. În partea superioară a cheilor, orizontul se  deschide spre construcţiile gri mohorât ale orăşelului minier, pe jumătate abandonat, dar încă  plin de viaţă şi mai ales de tineret vesel. Un drum scurt de beton spre stânga ne urcă destul de  abrupt spre o mină închisă, din care curge un şuvoi de apă cu radioactivitate ridicată. Peste  câteva sute de metri construcţiile se termină şi ajungem la o intersecţie importantă. Spre  stânga, un drum abrupt urcă la nişte mine închise. Drept înainte pe pârâu, un drum bolovănos  la început şi mai bun pe urmă, ne introduce în cea mai frumoasă porţiune a traseului. Pârâul  are aici apă deosebit de curată, gunoaiele şi poluarea lipsesc cu desăvârşire, drumul  şerpuieşte în urcuş uşor până la impresionantul viaduct al Jitinului, de pe calea ferată Oraviţa -  Anina, despre care am pomenit mai sus. O scară de piatră ne permite să urcăm deasupra, de  unde avem o panoramă largă asupra văii, adâncită între versanţi de calcar şi putem admira in  linişte măiestria constructorilor de acum 150 de ani. Viaductul este situat intre două tunele,  locul este pitoresc şi fotogenic. Nu vom avea grija trenului, care circulă cu viteză mică şi foarte  rar, însoţit de îndelungi semnale acustice. În perioada de vară, sau la cerere, se organizează  plimbări cu vagoane turistice descoperite (pentru detalii sunaţi la gara CFR Oraviţa), traseul  căii ferate  este splendid. În amonte de pod este locul cel mai potrivit pentru popas, unde vom  încerca să nu lăsăm în urmă gunoaie. Revenim la drumul modernizat pe care vom urca  susţinut până la culme. În dreapta noastră un drum la început pietruit, urcă dealul, până la  fosta unitate militară, de unde avem o perspectivă foarte frumoasă asupra munţilor Aninei şi a  localităţilor din câmpia Banatului. Putem urca pe jos în circa 20 minute cele 60 m diferenţă de  nivel până sus. Cine are ambiţie poate încerca pe timp uscat urcuşul cu bicicleta sau maşina,  urmărind obligatoriu serpentinele cele mai largi, pe  vechiul drum militar. Mai departe asfaltul este din ce în  ce mai bun, străbatem o pădure frumoasă şi ieşim  printre culturi, la câmpie. Vom circula cu atenţie,  asfaltul fiind de multe ori presărat cu capcane adânci,  mai ales între Brădişor şi Oraviţa. Ajungem repede în  DN57, pe care vom parcurge în siguranţă cei 12  kilometri care ne despart de Grădinari, începutul  traseului. Acest ultim tronson îl vom parcurge în  coborâş insesizabil, în direcţia Moraviţa.   Primire călduroasă Culori de toamnă īn valea Jitinului O moara pe apa Jitinului īnveseleşte atmosfera Moara este perfect funcţională Primăvara cheile Jitinului mustesc de viaţă Lecţie de geologie Localitatea este pe jumătate abandonată ...şi īn acelaşi timp uşor accesibil Mină părăsită din care curge apă radioactivă Trenul turistic Oraviţa - Anina