Un munte pentru Dumneavoastră Traseul pe care îl propunem este ideal pentru o excursie uşoară, combinată maşină-picior, deosebit de frumoasă, indicată pentru o  zi de weekend. El este accesibil în special timşorenilor, în condiţiile în care E70 tinde să arate, cât de cât, ca un drum european.   Pentru a intra în traseu, pe la mijlocul distanţei dintre Orşova şi Caransebeş, între localităţile  Teregova şi Armeniş, la kilometrul 422, se desprinde spre sud-est (dreapta venind dinspre  Timişoara) drumul judeţean 608, pe care îl vom urmări în prima parte a traseului. De la  ramificaţie, şoseaua betonată intră după mai bine de trei kilometri în satul Rusca, localitate cu  pozitie pitorească, dar nu suficient de curată (după  gustul nostru). La capătul din amonte a localităţii intrăm  în frumosul defileu al Hidegului, versanţii abrupţi lăsând  puţine alternative şoselei, care urmăreşte fidel cursul  apei. Suntem în zona care separă două importante  masive muntoase ale banatului, Ţarcu, reprezentat prin  prelungul crac Poiană Înaltă  la nord (stânga), Cerna-  Godeanu la dreapta (S), cu cea mai vestică ramificaţie  a lor, Culmea Cănicei, ţinut legendar şi spectaculos,  pentru care vom publica un mini-ghid gratuit în perioada următoare. Căteva poieniţe pe malul  apei ne invita la o porţie de odihnă răcoroasă.  La intersecţia cu pod vom urma asfaltul din  dreapta, drumul îngust de beton din stânga urcând spre pensiuni. Pe neaşteptate apare în  faţa noastră imensitatea barajului de beton, aruncat peste versanţi, în apropierea scurtelor  chei ale Hidegului. Şoseaua îl evită printr-un urcuş pronunţat spre dreapta, ocazi deţ care  vom profita pentru câteva poze si pentru a admira frumoasa perspectivă deschisă spre  crestele Ţarcului, Godeanului şi Cernei, care umplu orizontul estic. Jos, la mai bine de 100 m  sub noi, firul văii a fost barat, pentru a trimte apa Hidegului departe, pe sub munte, la Obârsia  Cernei. După umplerea lui completă, lacul este proiectat sa aibă a adâncime maximă de  peste 70 m, iar braţele lui vor inainta pe afluenţii Hidegului pe distanţe de păna la 7 km. După  opinia noastră, potenţialul turistic semnificativ şi accesibilitatea zonei vor contribui la  dezvoltarea aici a unor baze turistice moderne, foarte necesare în acest colţ de ţară. În  momentul de faţă dotările turistice sunt puţine: două pensiuni şi un canton silvic cu posibilităţi  de cazare (despre care vom vorbi la locul potrivit). Cele doua pensiuni, "Wittmann" şi "Le  Chalet des Francais" au preţuri ridicate, prima are ca specific enduriştii, iar a doua primeşte în  general turişti francezi. Noi am trăit experienţa umilitoare de turişti români cu rucsac în spate,  care exprimându-şi dorinţa de a  vedea pensiunea, au fost expediaţi de Domnul Wittmann sa  se informeze pe Internet. Pornim mai departe în urcuş susţinut, depăşim  un popas cu  belvedere şi hartă, precum şi ramificaţia cu drumul forestier care se împrăştie pe apreoape  toţi afuenţii Hidegului pentru apătrunde adânc în munte, fie spre golurile Ţarcului, fie spre  spinările abrupte ale munţilor Cernei. Drumul este foarte frumos, dar din păcate nu este prea bine întreţinut, fiind din ce in ce mai  greu de străbătut pe măsură ce câştigă altitudine. Ne întoarcem la traseul nostru asfaltat. Urcăm în serpentine scurte şi poposim pe  cumpăna de ape, la o altitudine de 840 m. Drept înainte (S) drumul coboară iute spre primele case din Cornereva, parcurs pe care  nu îl recomandăm celor care îşi iubesc maşina, drumul fiind exagerat de nemodernizat. Spre dreapta un drum de căruţă marchează  o posibilă intrare spre traseul de creastă a Cănicei, iar spre stânga (E) un drum de căruţâ coboară uşor spre o dungă de pădure:  traseul nostru. Traversăm un şipot printr-o scurtă zonă noroioasă, apoi un urcuş uşor spre  stânga (N) ne scoate într-o zonă de livezi, păşuni şi culturi agricole. Câteva sălaşe  adăpostesc stăpânii acestor locuri, care au ca singure bogăţii munca şi sufletul curat.  Traversăm încă un izvor şi ajungem la o bifurcaţie: drept înainte se coboară puţin până la  nişte sălaşe, in dreapta urcă traseul nostru, la început printre două sălaşe, apoi pe un platou  ierbos pe care ne întreptăm direct spre abrupt, la baza căruia interceptăm o potecă bine  circulată, străjuită de un izvor cu apă vie. Spre dreapta (S) se poate coborî, într-o plimbare  frumoasă pe lângă un sălaş, ocolind muntele, spre cele  circa 20 de case care formează cătunul Cozia. Pina la  cătun se poate ajunge cu maşina. Peisajul este de  excepţie, iar pe pantele abrupte din stănga,  motocicliştii de la Wittmann găsesc surprinzătoare  trasee de coborâre. Împrospătaţi de apa de la izvor  pornim in urcuş mai accentuat, printre sălaşe  înconjurate de livezi de meri şi pruni, pentru a ne opri  pe o platformă lată, la 1140 m altitudine, de unde  drumul nostru coboară uşor şi intră în pădure pentru a  ocoli pantele abrupte care coboară din vârf. După un  ocol larg revine în creasta de legătură cu munţii  Cernei şi urcă susţinut la Pietrele Albe şi Furcătura  Craiovei de pe creasta principală a Cernei după mai  bine de două ore de mers. Zăbovim la puţin pentru a admira culmea masivă a Ţarcului şi  văile prelungi din bazinul Hidegului care şerpuiesc mult dedesuptul picioarelor noastre. După  acest binemeritat popas, ne orientăm 90 de grade la dreapta, pe creastă (SE), urcăm greu un  scurt prag şi intrăm pe o potecă agreabilă din pădure. Traseul nostru este străbătut frecvent de enduriştii de la Wittmann, iar în iernile cu mai puţină zăpadă se urcă pe aici  cu scuterele, pănâ mai sus de stănă, stână la care vom ajunge şi noi după un sfert de oră de urcuş moderat. De la stănâ recomandăm urcuşul direct spre vârf, pe una din  urmele lăsate de motociclişti, care ară cu entuziasm întreaga zonă cît este vara de lungă. Nu ne pronunţăm împotriva escaladării motorizate a munţilor, dar credem că un  minimum de reglementări sunt necesare, împreună cu stabilirea clară a unor trasee, care să ţină cont de impactul asupra populaţiei, faunei, florei si riscurilor de erodare a  solului. Urcuşul în porţiunea finală este destul de abrupt şi ne stoarce suficientă energie, spre a face şi mai plăcut popasul din vârf.  Suntem la 1455 m altitudine şi priveliştea este una dintre cele mai frumoase din munţii noştri. Vârful Cozia lasă abrupt pe toate  laturile, cu excepţia văii pe care am urcat. De jur imprejur admirăm Semenicul, culmea Cănicei, adănca vale a Belarecăi prin care  ghicim masivele calcaroase de la sud de Dunăre, culmea Cernei în întregime, pornind din stâncariile Arjanei, piramida Vlaşcului,  cuşma Craiovei, mare parte din munţii Godeanu, din care recunoaştem uşor platforma Borăscu şi piramida ascuţită a legendarului  Gugu. Orizontul se încheie cu arcul sudic al Ţarcului, pe vârful căruia se distinge staţia meteorologică şi cu silueta familiară a  Muntelui Mic. Ne plimbăm în voie pe creasta curbată a Coziei şi revenim pe acelaşi traseu. Timpul total de mers este de 2,5-3 ore,  traseul fiind în ansamblu unul de dificultate redusă. Este bine sa avem încălţăminte comodă si rezistentă, bocancii fiind indicaţi în  perioade cu zăpadă sau noroi. O pelerină nu strică niciodată, alături de rezerva strategică de apă, trusa de prim ajutor, ceva de  ronţăit şi pâine sau biscuiţi pentru câini În perioada de iarnă zona este nelocuită, ascensiunea fiind dificilă pe zăpadă mare, în  special de la stână în sus. În perioade uscate se poate folosi bicicleta pe cea mai mare parte a traseului, dar numai pentru  cicloturişti bine echipaţi şi antrenaţi.   Puncte importante GPS Bifurcaţie pensiuni: 22° 23' 42.4311"  45° 8' 48.6136" 538m Ramificaţie dreapta: 22° 26' 5.7849"  45° 7' 53.7428" 903m Ramificaţie dreapta: 22° 26' 5.7849"  45° 7' 53.7428" 903m Ramificaţie stânga sub abrupt: 22° 26' 28.1979"  45° 7' 58.7675" 988m Şantier: 22° 24' 47.0548"  45° 9' 17.0543" 682m Izvor: 22° 26' 3 .1973"  45° 7' 58.9268" 1000m Belvedere: 22° 25' 8.3359"  45° 9' 20.3515" 672m Potecă dreapta prag: 22° 26' 52.9488"  45° 8' 21.7942" 1143m Bifurcatie Hideg: 22° 25' 32.6879"  45° 9' 4.8854" 723m Barajul de la Rusca Ce e dat muritorului de rând să vadă din pensiunea Wittmann Am intrat în traseu Prima zăpadă Ţarcu Cozia: stână şi culmea vestică Cozia: urcuşul final Legătura cu creasta principală a Cernei Vârful Cozia Ţarcu văzut din Cozia Departe: Gugu, locuinţa lui Zamolxe Cozia: se lasă înserarea Sfârşit de zi de drumeţie Stână: 22° 27' 12.9925"  45° 7' 50.1704" 1290m Început potecă: 22° 25' 42.3931"  45° 7' 42.0123" 840m Vârful. Cozia: 22° 27' 39.3843""  45° 7' 49.219 " 1455m