Un munte pentru Dumneavoastră Așa cum am motivat şi în ghidul nostru (primul ghid turistic dedicat masivului Ţibău), zonele montane din nordul extrem al României  au fost interzise circuitului turistic pe întreaga perioadă a epocii comuniste, circulaţia omului pe aceste meleaguri fiind strict limitată  de un regim de frontieră drastic, motiv pentru care informaţiile tipărite au fost şi sunt şi în prezent extrem de puţine, incluzând aici şi  informaţia disponibilă pe Internet. Traseul de faţă îşi propune să completeze  Ghidul turistic al masivului Ţibău, cu o alternativă mai  comodă pentru traseul J. alternativă care oferă cel mai rapid acces la creasta Zîmbroslavului, pornind din DN 18 Vatra-Dornei -  Baia Mare. Din centrul comunei Cârlibaba, urmăm DN 18 în direcţia Borşa (amonte), puţin peste 17 kilometri. La dreapta clădirea  cochetă a cantonului forestier Şesuri precede o vale largă, însoţită de un drum forestier, drum pe care se va desfăşura şi prima  parte a excursiei noastre. Traseul prezentat mai jos măsoară puţin peste 9 kilometri, cu o  diferenţă de nivel pozitivă de 550 m, este de dificultate medie şi necesită 6..7 ore de mers  pentru dus şi întors. Punând la socoteală popasurile, perspectiva excepţională din vârful  Zîmbroslavului şi tentaţiile pentru fotografiere, este o alegere bună să îl programăm pentru o  întreagă zi de weekend la munte, reconfortant şi lipsit de stres. Vom pătrunde într-o zonă încărcată de legende şi complet lipsită de  surse de poluare pe mai bine de 100 kilometri jur împrejur. Primii 6 kilometri se desfăşoară pe drumuri forestiere, accesibile în  anumite perioade ale anului pentru maşini de teren şi ATV-uri, cu ajutorul cărora se pot economisi aproape 3 ore de marş (dus-  întors). Noi am reuşit să le parcurgem cu o Dacie Supernova, forţând binişor limitele uzuale ale maşinii. Personalul de la cantoane  şi lucrătorii forestieri ne pot da indicaţii pertinente asupra stării drumurilor, pe care trebuie să le corelăm şi  să le interpretăm corect. Traseul nu este potrivit pentru vehicule cu două roţi şi este aproape inaccesibil  în iernile grele, în care activitatea forestierilor încetează, drumurile sunt troienite, înaintarea şi orientarea  fiind extrem de dificile pe zăpadă mare. Pornim de la cantonul Şesuri spre amonte pe DN 18. La câteva  zeci de metri se desface la dreapta (N) un drum forestier larg şi bunicel, mai ales pe prima porţiune. Îl vom  urma, urcând imperceptibil pe valea largă cale de 1,7 kilometri, lăsând în urmă construcţii şi instalaţii forestiere. La intersecţie apucăm varianta  din dreapta, care se dirijează tot cam spre nord, pe un drum din ce în ce mai prost, cale de peste un kilometru şi jumătate. Ajungem la o  nouă  intersecţie importantă, iar noi alegem, ca de obicei, ramificaţia din dreapta. Următorii 2,2 kilometri sunt, de regulă, cei mai neplăcuţi, fie că  mergem motorizat sau cu piciorul. Pârâul şi apa se întretaie, noroiul, buştenii şi crengile de la prelucrarea buştenilor le găsim peste tot, aşa că,  dacă mergem pe jos, alegerea cea mai bună este să fim încălţaţi cu bocanci. Porţiunea neplăcută se sfârşeşte repede în dreptul unor  adăposturi forestiere, la 1200 m altitudine. Urmează un urcuş mai consistent spre stânga, prin pădure, unde pe mai bine de un kilometru  lungime câştigăm peste 100 m diferenţă de nivel. Suntem în punctul cel mai înalt al drumului forestier, care coboară vertiginos la vale,  devenind  şi mai rău decât până aici. Pe noi nu ne mai interesează, pentru că prindem poteca bine bătută spre dreapta (E-NE), pe care o  urmăm aproape jumătate de oră de urcuş susţinut prin pădure, până la creasta înierbată, în apropierea  stânii, la 1470 m altitudine. Este posibil ca stâna să nu fie locuită (din ce în ce mai des stânele de  altitudine nu se mai folosesc, fie din cauza rentabilităţii scăzute, fie pentru că majoritatea ciobanilor a  plecat în străinătate cu câini cu tot, pentru un salariu mai bun), dar dacă avem noroc, nu vom refuza să  gustăm din specialităţle de brânză afumată şi uscată, mai delicioasă decât orice specialitate de caşcaval,  reţetă cu veche tradiţie, pe care o găsim doar prin aceste locuri. De la stână ne orientăm din nou spre  dreapta (S), pe culmea lată, spre colţul pădirii, de unde două poteci urcă muntele. Poteca din stânga am  descris-o în ghidul nostru, iar noi vom prefera calea mai directă oferită de poteca din dreapta. Aceasta  intră în pădure, urcând moderat, trece de un izvor cu apă rece şi bună, apoi iese la gol într-o zonă foarte  frumoasă, suspendată deasupra văilor din dreapta. Poteca se împrăştie în mai multe fire, noi vom păstra  oricare din ele, având grijă să urcăm în acelaşi ritm ca şi până acum. Peste câeva minute apar în stânga  noastră stâncăriile din Dosul Zîmbroslavului, spre care ne orientăm, spre est. În faţa noastră, jos în vale,  grupul de stâne din Dosul Zîmbroslavului ne îmbie să le vizităm, bineînţeles, dacă ne permite timpul (2 ore  în plus), sau poate altă dată. Acolo vom descoperi oameni deosebit de interesanţi, în care trecutul trăieşte  în armonie cu prezentul, oameni care muncesc vârtos cât e ziua de lungă, dar care ne vor spune cu plăcere la lăsatul  nopţii, în jurul focului, povestea întortocheiată a comorii care încă este în mare parte nedezgropată printre stâncile din  apropiere. Au venit şi încă mai vin de peste mări şi ţări la scotocit cu unelte sofisticate, poate au găsit o parte din  comoară şi nu au spus la nimeni. Ei nu sunt interesaţi, pentru că banii îngropaţi sunt nelegiuiţi şi purtători de blesteme.  Pentru un acces mai uşor la stâne, consultaţi ghidul nostru (se poate urca până aproape sus cu maşina şi  se pot realiza aici materiale inedite). Lăsăm comoara pentru altă dată şi urcăm la stâncile pitoreşti din  culme. Ca o caracteristică importantă a acestor ţinuturi, descoperim o serie de cazemate săpate în  stâncă, care datează din Primul Război Mondial şi care s-au păstrat foarte bine. Cu puţină atenţie,  remarcăm şi sute de metri de tranşee săpate în piatră şi parţial acoperite cu ierburi şi tufe de afin,  precum şi pâlnii de obuz de mare dimensiune. Dacă ne adâncim puţin în istorie, sau discutăm cu oameni  ai locurilor, vom afla că pe aici s-au purtat lupte crâncene în cele două războaie, mai cu seamă în cel  dintâi, în care graniţa dintre marile imperii a fost disputată ani buni prin lupte grele, urmele confruntărilor  fiind mai evidente în Ţibău, dar prezente şi în Obcine, munţii Maramureşului şi Suhard. Localnicii  povestesc întâmplări mai vechi sau mai noi, războiul fiind încă foarte viu în conştiinţa lor. Cimitire  anonime sunt răspândite pe culmi şi pe văi, pline cu soldaţi anonimi, fie ei ruşi sau austrieci. Preoţii  locului urcă muntele pentru a sluji la mormintele frumos îngrijite de localnici. Aflăm cu surprindere că o dată  la câţiva ani, trupele se reîntorc şi din sate se aude înfricoşător, sus, pe culmi, zgomotul războiului. Întâlnirile cu fantome nu mai  miră pe nimeni, se petrec fenomene stranii cu bucle spaţio-temporale, zona pare că într-adevăr musteşte de energiile trecutului.  După ce ne-am săturat de pozat, un ultim urcuş plăcut, pe aleea cu iarbă fină ce marchează creasta, ne scoate în vârful rotunjit al Zîmbroslavului. Chiar dacă nu ar exista  Sfinxul, la câţiva zeci de metri mai jos, excursia ar fi deosebit de interesantă şi frumoasă. Suntem împresuraţi de munţi, cum în puţine locuri din ţară putem întâlni.  Carpaţii Păduroşi dinspre graniţa din nord şi mult mai departe în Ucraina, culmea stâncoasă a Ţapului, Obcinele,  masivitatea Giumalăului, creasta ascuţită a munţilor  Bistriţei, Suhardul ascuns mai tot timpul în nori, piscurile ascuţite ale Rodnei, tridentul Ţibleşului şi culmile prelungi ale munţilor Maramureşului, toate sunt neaşteptat de  aproape Nu ne mai săturăm de panorama din vârf, dar suntem atraşi de forma interesantă a Sfinxului, astfel încât coborâm la baza lui, împresurată de tranşee şi ne  aflăm imediat în faţa unei stânci solitare de 8-9 metri înălţime, pe care ne putem şi căţăra cu destulă uşurinţă. La o privire mai atentă, realizăm că blocul are în general o  formă paralelipipedică, cu secţiunea de bază aproximativ pătrată. Cele patru laturi sunt orientate exact către cele patru puncte cardinale.  Două dintre ele, spre est şi vest, au profil evident antropomorf (cap uman), iar a treia, spre sud, profil evident zoomorf (cap de animal). A  patra latură este foarte degradată şi nu descoperim nimic similar. Dacă privim în direcţia în care "se uită" cele trei feţe, vom remarca drumuri  importante de trecere peste munţi, două dintre ele folosite şi astăzi, pasul Prislop şi pasul Rotunda. Deaprte de noi intenţia de a susţine că  Sfinxul Zîmbroslavului este neapărat o creaţie a omului, rezultat din calculele unei civilizaţii străvechi,  sau un posibil element de cult. Munţii noştri prezintă la tot pasul formaţiuni interesante, iar ochiul uman  caută elemente cunoscute şi gândirea noastră asociativă poate genera concluzii care nu au suport în  realitate. Noi doar dorim să semnalăm nişte aspecte şi nu putem să nu remarcăm că prea multe  coincidenţe meriă o analiză mai atentă. Formele nu sunt jocuri de lumini şi umbre, ele apar la fel în  perioade diferite ale zilei şi în anotimpuri diferite. Cel mai probabil, la fel ca şi în Bucegi, mâna omului  a profitat de poziţia extrem de vizibilă a stâncii, de la distanţe de zeci de kilometri, şi probabil a mai  ajustat puţin, pentru a folosi rezultatul la orientare, sau pentru atribuirea unor semnificaţii. Am mai  poposi în zonă, dar ne aşteaptă un drum de întoarcere, pe acelaşi traseu, mai uşor la coborâre, dar  care trebuie parcurs. Ne luăm rămas bun de la Sfinx, revenim pe vârf pentru un ultim tur de orizont şi  ne întoarcem la Cantonul Forestier Şesuri, unde, cu puţin noroc, putem schimba câteva impresii cu  Domnul Hapciuc, care administrează pădurile de aici şi cunoaşte zona ca nimeni altul.  Puncte importante GPS Început traseu pe DN 18: 24° 57' 40.6116"  47°35' 52.1376" 1090m Părăsirea drumului forestier: 24° 58'58.0116"  47°38' 34.0476" 1310m Prima bifurcaţie: 24° 57' 24.0804"  47°36' 43.5852" 1100m Platou stână: 24° 59' 33.8568"  47°38' 39.6096" 1480m A doua bifurcaţie: 24° 57' 46.0188"  47°37' 29.9316" 1140m Dosul Zîmbroslavului: 24° 59'53.3220"  47°38' 15.0512" 1550m Început urcuş: 24° 58'57.4716"  47°38' 03.3036" 1210m Sfinxul Zīmbroslavului păzeşte cu abnegaţie munţii păduroşi din nordul ţării Drumurile forestiere nu sunt bine īntreţinute Am forţat posibilităţile răbdătoarei noastre Dacii Poteca spre stānă se poate parcurge doar cu piciorul Sus pe culme, la stānă, totul prinde viaţă Faţă īn faţă cu Sfinxul Pe trei laturi Sfinxul prezintă profile antropomorfe şi zoomorfe Cazemată din Primul Război Mondial īn dosul Zāmbroslavului Aşezarea pastorală Dosul Zīmbroslavului şi comorile īngropate acolo Vârful Zîmbroslav: 24° 59' 42.1224"  47°38' 29.4900" 1620m Sfinxul Zîmbroslavului: 24° 59' 41.1180"  47°38' 31.6536" 1605m Din orice unghi privim şi īn orice lumină, formele īşi păstrează expresivitatea.